Promovăm abilitatea!

CE ESTE DIZABILITATEA?

Dizabilitatea este un termen generic pentru afectări, limitări ale activităţii şi restricţii în participare. El denotă aspectele negative ale interacţiunii dintre individ (care are o problemă de sănătate) şi factorii contextuali în care se regăseşte (factori de mediu şi personali). (Sursa Clasificarea internaţională a funcţionării, dizabilităţii şi sănătăţii, Organizaţia Mondială a Sănătăţii)

Atât la nivel mondial, cât si la nivel european, cercetările arată ca aproximativ 10% din populatie are o anumită formă de dizabilitate.

De multe ori dizabilitatea atrage atenţia celor din jur, însă informarea corectă a comunităţii poate transforma această atenţie într-una pozitivă, care serveşte ca punct de pornire pentru acţiunile de includere socială. Adaptarea persoanelor cu dizabilităţi la mediu este cu atât mai uşoară cu cât societatea este atentă la nevoile lor şi investeşte în crearea facilităţilor necesare acestora.

Numai dacă noi toţi intreprindem acţiuni care să crească potenţialul de exprimare şi de acţiune al persoanelor cu dizabilităţi, acestea vor fi integrate şi vor putea fi active în societate.

Persoanele cu dizabilităţi se diferenţiază între ele prin nevoile, capacităţile şi interesele distincte pe care le au, adică exact cum ne diferenţiem noi toţi.

Multe dizabilităţi nu se văd. Astfel că zilnic interacţionăm cu oameni care pot avea deficienţe sau pot fi afectaţi de probleme care ne rămân necunoscute.

De pildă, există persoane care au HIV/SIDA, boli cardiace severe sau schizofrenie şi care trăiesc sau lucrează alături de noi fără să bănuim nimic din problemele cu care se confruntă. Tocmai acest lucru este relevant faţă de capacitatea lor de a participă la viaţa socială, de a avea un loc de muncă, prieteni şi familie.


Dizabilităţi senzoriale

Afectarea vederii

Doar un mic număr dintre persoanele cu deficienţe de vedere nu văd deloc. Majoritatea acestor persoane fie văd în ceaţă, fie nu apreciază corect distanţa şi viteza sau nu disting între obiectele care au culori asemănătoare sau umbre. Alte astfel de persoane pot fi capabile să vadă lucrurile care sunt foarte aproape de ei dar nu văd la distanţe mari, în timp ce altele au o arie restrictivă de vedere (ex.: vedere de tunel).

A avea o deficienţă de vedere poate reprezenta un important dezavantaj, în primul rând pentru că majoritatea oamenilor obişnuiesc să comunice sau să relaţioneze apelând la mesaje pentru a căror receptare este necesar văzul.

Afectarea auzului

Persoanele cu deficienţe de auz suplinesc această problemă prin suprasolicitarea vederii pentru a comunica (ex. citirea pe buze, limbajul mimico-gestual). Uneori, cei cu deficienţe de auz folosesc aparate auditive. Dificultăţile celor care nu aud pot fi şi de natură culturală. Spre exemplu, viaţa socială poate fi mult diferită pentru un tânăr care nu aude, fiind, de exemplu, cu greu inclus în cercurile celor care ascultă un anumit gen muzical.


Dizabilităţi psihice

Problemele de sănătate mintală pot afecta pe oricine, indiferent de statutul economic şi social, de pregătirea profesională, de nivelul inteligenţei sau de nivelul împlinirii personale.

O statistică publicată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii spune ca 1 din 4 persoane sunt afectate de o problema de sănătate mintală pe parcursul vieţii. Asta înseamnă că fiecare dintre noi cunoaşte pe cineva care are/a avut/va avea probleme de sănătate mintală de diverse intensităţi (ex. anxietate, atacuri de panică, depresie, schizofrenie etc).

Unele probleme de sănătate mintală pot avea un impact semnificativ asupra vieţii persoanei afectate: schizofrenia, tulburarea bipolară (maniaco-depresivă), Alzheimer sau demenţă.

Majoritatea celor cu probleme psihice, inclusiv cele grave, pot face diverse munci, în funcţie de pregătirea lor, şi pot păstra o slujbă pentru perioade medii şi lungi. Familiile, prietenii, colegii şi angajatorii trebuie să îi sprijine pentru a nu renunţa la acest tip de activitate, să nu ii "ascundă" de ochii celorlalţi şi să-i încurajeze să ia parte la viaţa socială.

Dizabilităţi intelectuale

Dizabilitatea intelectuală este o stare caracterizată prin dificultăţi majore de învăţare şi înţelegere, datorate unei dezvoltări incomplete a capacităţii intelectuale. Persoanele cu dizabilitate intelectuală au capacităţi intelectuale sub valorile medii descrisă de un coeficient de inteligentţă de 70 sau mai puţin.

Majoritatea nevoilor persoanelor cu dizabilităţi intelectuale sunt aceleaşi ca ale celorlalţi oameni: contact social, siguranţă, locuinţă, educaţie, muncă etc.

Nivelul de independenţă al unei persoane cu dizabilităţi intelectuale depinde de educaţia, caracteristicile personalităţii, oportunităţile sociale şi profesionale, precum şi de condiţiile medicale care pot coexista cu retardul mental.

Alte dizabilităţi

Există şi alte tipuri de dizabilităţi, care se manifestă încă de la vârste fragede, de pildă cele de învăţare. Acestea trebuie observate şi luate în serios cât mai devreme astfel încât aceste persoane să poată avea şansa la o dezvoltare normală. De exemplu, dislexia afectează capacitatea de a citi şi de a scrie a copilului. Dislexia nu are legătură cu nivelul inteligenţei. Metodele de educaţie alternative au demonstrat că aceşti copii pot învăţa să scrie şi să citească, urmând forme diverse de învăţământ.